Sursă: LiveAction

Fiecare persoană este diferită, fiecare persoană cu Sindrom Down este diferită. Există însă caracteristici comune tuturor oamenilor, dintre care cea mai importantă este că suntem după chipul lui Dumnezeu. Iar o caracteristică comună a persoanelor cu SD este că sunt foarte însetate de afecțiune și dăruiesc foarte multă afecțiune.

Așa cum persoanele tipice au diferite niveluri de inteligență, diferite alte capacități, și persoanele cu SD cunosc astfel de diferențe. Prea puțin auzim despre reușitele de excepție ale unor persoane cu sindrom Down, iar unul dintre motive este că prea puțin sunt încurajate, sprijinite, în general, persoanele cu SD. Un alt motiv este că există o reticență în a prezenta cum arată un succes în cazul persoanelor cu SD. Să fim sinceri – există subiecte cu care este dificil să te asociezi, pentru că știi că nu vor aduce multe like-uri, nici pe net, nici în societate.

De aceea sunt foarte bucuroasă când am prilejul să împărtășesc mărturii despre persoane cu SD care sunt mai ușor de acceptat în societate noastră, care în cele mai multe cazuri nu are scrupule în a susține virulent avortul copiilor diagnosticați cu probabilitate mare de SD, pe motiv că „sunt o povară și nu merită să trăiască”.

Toți copii merită să trăiască! Cine suntem noi să hotărâm cine merită și cine nu merită să trăiască?

Cred că pentru a mai da la o parte vălul asupra minții care condamnă, în Uniunea Europeană, la avort 96% dintre copiii diagnosticați cu SD e bine să vorbim despre persoanele cu SD care îi inspiră pe cei din jurul lor.

Azi am citit despre Sadder Issa, un student în anul III la Stomatologie din Siria, care a crescut într-o familie specială: tatăl lui, Jad Issa, are Sindromul Down. Sadder a dat un interviu la un post de radio în care a vorbit cu recunoștință despre părinții săi și a spus că este atât de mândru de familia sa, încât vrea ca toată lumea să știe că a fost crescut de un tată cu Sindrom Down, care l-a inspirat să fie „cea mai bună persoană posibilă”.

Părinții lui sunt căsătoriți de 23 de ani, iar Sadder spune că tatăl său este un om foarte muncitor și este iubit și respectat de întreaga comunitate.

Sadder spune că „un copil crescut de un părinte cu Sindrom Down are parte de toată dragostea și tandrețea de care are nevoie și va fi o persoană echilibrată emoțional, deschisă către societate și cu puterea de a răzbate în viață”.

În prezent Sadder încearcă să convingă cât mai mulți oameni să respecte și să sprijine persoanele cu Sindrom Down, chiar și atunci când sunt în pântecele mamei.

Preluat de pe alexandranadane.ro