Am să încep aşa:
Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume.Mahatma Gandhi
Este un citat de M. Gandhi. Şi acest citat mi-a dat curaj să visez, apoi m-a trimis cu gândul la copilărie, la primele valori morale pe care le primim de la părinţi, de la bunici – curajul, onoarea, diferenţa dintre bine şi rău, milostenia, credinţa – sunt primele valori pe care le întâlnim în familie, la biserică, şi ele ne formează pentru viaţă.
Cu toţii avem visuri, mai mici, mai mari, putem noi înşine să devenim un vis?
Consider că visurile ne dau direcţia în viaţă, singuri sau colectiv, cum suntem astăzi aici, căutând să-i dăm vieţii un sens !!!
Am devenit voluntar acum 10 ani, pentru prima oară, în cadrul unei asociaţii care se ocupă de copiii cu Sindrom Down. Pe această cale, vreau să le urez „La mulţi ani!”, pentru 21 martie, când am sărbătorit un alt mare eveniment – Zilei Mondială a Sindromului Down.
După cum vă spuneam, în urmă cu 10 ani devenisem voluntar pentru prima oară, pentru că mi s-a părut „cool”, dar nu ştiam în ce m-am băgat. Pentru prima oară în viaţă, am simţit că inima îmi bate altfel, pentru prima oară în viaţă am simţit că am un scop, un scop comun nerostit.
Să-ţi găseşti calea la numai 20 de ani pare un lucru destul de firav, un lucru greu de dus până la capăt. Au trecut 10 ani de atunci şi împreună cu ceilalţi am reuşit să împlinesc foarte multe visuri, inclusiv visul meu de a deschide o clinică medicală de recuperare, la cele mai înalte standarde.
Pot eu oare acum să ajut mai mult? Pot să ofer mai mult? DA, POT! Şi le mulţumesc acestor copii cu nevoi speciale (şi nu numai lor), pentru că, fără ei, astăzi nu mă aflam în faţa dumneavoastră să-mi spun povestea.
Şi, apropo de poveste, o scurtă istorioară. Primul proiect pe care l-am scris pentru aceşti copii cu Sindrom Down a fost „Terapie prin Dans“, ceva nemaivăzut, ceva nemaifăcut acum 10 ani. Un proiect finanţat. Şi a venit momentul implementării acestuia. Foarte greu! Am căutat o sală, orice, să aibă acoperiş asupra noastră. Am alergat pe la instituţii, dar în zadar! M-am rugat la Dumnezeu să-mi lumineze mintea să-mi pot duce proiectul până la capăt. N-am să uit niciodată aceea zi, o zi de marți, ora 18.30, Parcul Carol, la baza scărilor în partea dreaptă lângă un copac, un mic platou am chemat toţi copii participanţi la proiect. Vremea era ca acum, uşor instabilă. Am aşteptat, am avut răbdare şi la un moment dat au apărut exact doi copii. Am dat drumul la muzica şi m-am apucat să-mi fac treaba. Trebuia să-mi duc proiectul până la capăt. În primele cinci minute a început să burniţeze, în următoarele cinci minute a început să plouă ca niciodată în aceea perioadă. M-am uitat în sus: „Of, Doamne!”
Vreau să vă mărturisesc că următoarele şedinţe de terapie prin dans au avut loc tot la baza acelui copac, tot în Parcul Carol, tot acolo. Lumea a fost impresionată de ceea ce făceam. Mi-am găsit sala de repetiţii pentru dans şi de acolo am participat la foarte multe evenimente. De aceea le datorez totul acestor copii.
Mi-am dat seama pe parcurs cât de greu este să fi voluntar, câtă responsabilitate avem noi, ca voluntari, în societatea în care ne desfăşurăm activitatea.
De aceea vă spun că pentru a fi voluntar trebuie să nu renunţi niciodată, să înveţi cât mai mult în domeniul în care profesezi.
Să fi voluntar înseamnă să te sacrifici pentru ceilalţi!
A fi voluntar: există o responsabilitate şi îmi doresc ca împreună s-o ducem până la capăt.
Vreau să închei cu un citat cu impact asupra mea, de Președintele John F. Kennedy:
Niciodată înainte, omul nu a avut o aşa mare capacitate de a controla mediul în care trăieşte, capacitatea de a pune capăt foamei, sărăciei sau dezastrelor. Avem puterea de a fi cea mai bună generaţie pe care a cunoscut-o vreodată omenirea.J.F. Kennedy
Vă mulţumesc, dragi părinţi şi dragi voluntari!
0 Comments on "Dorin Popa, voluntar terapie copii cu Sindrom Down, discurs la MPV 2019: „Să fi voluntar înseamnă să te sacrifici pentru ceilalţi!”"