Mă uit cu bucurie la voi! Sunteţi atât de tineri şi atât de frumoşi şi aveţi atât de mulţi copii în jur încât îmi dau lacrimile.

Nu o să vă spun povestea mea pentru că o ştiţi. Şi eu am fost în aceeaşi situaţie ca şi Ivona. În anul II de facultate, mi-am permis să rămân însărcinată pentru prima dată în viaţa mea. Evident că au fost presiuni din partea familiei, prietenilor, din partea celor care spuneau că mă iubesc. Nu aveam atât de puternic în mine glasul lui Dumnezeu pe vremea aceea. Dar se pare că am fost atât de protejată, atât de îmbrăţişată de Maica Domnului care mi-a inoculat un singur gând în inimă: copilul meu se va naşte! M-am bătut cu toată lumea, i-am convins. Mulţumesc lui Dumnezeu şi părinţilor mei, m-au făcut un copil încăpăţânat, care a ştiut întotdeauna ce-şi doreşte şi care a luptat pentru ce-şi doreşte până în pânzele albe. Dacă unele lucruri n-au meritat atâta îndârjire din partea mea, iată că în 1989, când am rămas însărcinată, m-am confruntat prima dată pentru un lucru pentru care chiar a meritat să mă lupt cu toată lumea din jurul meu.

Un lucru pe care l-am învăţat târziu, pe care-l ştiţi cu siguranţă, dar mesajul ar fi pentru cei din jurul dumneavoastră care se îndoiesc, care poate n-au aflat și niciodată nu este prea târziu: Dumnezeu e viaţă!

În momentul în care ne lepădăm de viaţă, ne lepădăm de Hristos. Pe mine m-au învăţat nişte oameni înţelepţi că cele trei lucruri importante din viaţa noastră pe care trebuie să le luăm ca literă de lege sunt următoarele: să nu te împotriveşti, să nu te revolţi şi să nu cazi în deznădejde. În momentul în care cunoşti şi iei şi aceste trei lucruri şi le lipeşti de sufletul tău, o să-ţi dai seama că, indiferent de ce vârstă ai, indiferent care sunt condiţiile sociale, o mamă care rămâne însărcinată nu este singură. Ea, în permanenţă, o are pe Maica Domnului lângă ea, îl are Hristos şi îi are pe toţi sfinţii alături de ea. Şi ei, pentru că sunt vii pe pământ şi nu sunt doar undeva în cer şi ne privesc aşa, din depărtare, nu ne privesc doar dintr-o icoană pictată sau desenată, sunt vii lângă noi, ei ne vor trimite oameni care ne vor întinde mâna şi care ne vor ajuta şi care ne vor trece peste greutăţi, peste obstacole. Mie aşa mi s-a întâmplat.

Şi dacă e să dau un sfat, dacă sunt întrebată, spun un lucrul. Astăzi am fost întrebată şi am fost rugată să vin să spun lucrul acesta: nu uitaţi că nu sunteţi singuri pe pământ! Asta este voinţa de care vorbea şi Ivona înainte. Noi, din prima clipă în care ne naştem, nu suntem singuri. Din prima clipă în care se naște un copil, nu suntem singuri, indiferent că avem în jurul nostru un tată sau nu, că avem în jurul nostru părinţi care să ne susţină sau nu, că avem prieteni sau nu, Dumnezeu va face în aşa fel încât, la un moment dat, cineva să se împiedice în faţa noastră şi să ne ia în braţe atunci când ne e greu.

Vă mulțumesc.

, ,